2 Idei: De ce altii primesc si eu nu?

1. De cele mai…

multe ori, frica de mediile noi in care urmeaza sa intram/activam se demonstreaza a nu avea argumente reale. 

Dupa cateva astfel de situatii stim la nivel rational ca nu avem de ce sa ne temem si cu toate astea, ceva adanc inradacinat ne pastreaza circumspecti. 

Nu-l putem impiedica sau invinge, dar constientizandu-l, putem inainta in pofida existentei acestui sentiment. 

Toate cele de mai sus se intampla la oamenii inteligenti. Citesti 2idei deci sunt convins ca te incadrezi, altfel ai fi dat de mult unsubscribe.  

La prosti, lucrurile sunt mult mai simple. 

Ei doar vor, fie ca merita sau nu. Fie ca se pricep sau nu. 

Se arunca inainte cu capul si daca iese, bine. 

Daca nu, mai bagam o fisa data viitoare. 

Oricum vina nu era a lor. 

2. “Da, dar la Y cum s-a putut?”

“De ce X primeste si eu nu?”

Doua din cele mai populare argumente invalide. 

Cadem prada unui sentiment nociv: sentimentul ca suntem nedreptatiti si ca am merita ce au altii, ca ar trebui sa putem ce pot si altii, doar pentru ca NOI credem ca suntem mai buni ca cei pe care-i luam de exemplu. 

Cele mai bune argumente nu sunt intrebari. 

Intrebarile sunt caile catre argumente. 

Iar cele mai bune argumente nu au unghiuri moarte. 

De exemplu, la Y e posibil sa se fi putut din cauze pe care nu le poti vedea, sti sau ghici. 

Si chiar daca ai dreptate si lui Y i s-a facut o favoare iar tu esti mai bun decat Y, tot nu e un argument in sine pentru ca e greu de crezut ca cel carui ii adresezi intrebarea poate schimba ceva. Iar daca totusi poate schimba, sigur nu o va face ca urmare a intrebarii tale. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “Strength isn't measured by victories, but by the caliber of challenges you're willing to face.”