2 Idei: Invizibilizarile

1. Incerc mereu sa fiu…

atent la lucrurile care ma nemultumesc. 

Nu pentru a le accentua si a-mi cauta si mai multe motive, asa cum ne vine natural noua oamenilor, ci pentru a le cantari corect. 

Altfel nu ai cum sa iti dai seama daca intr-adevar traiesti viata pe care candva doar o visai si faci figuri la tot felul de cacaturi care, pe fond, nu conteaza si fac zgomot. 

Ne obisnuim extrem de usor cu lucrurile bune din existenta noastra si le “invizibilizam"; iar pe cele nasoale, indiferent cat sunt de insignifiante, le dam la maxim. 

E cea mai eficienta metoda de a transforma o viata care pe fond e buna, intr-una greu de dus. 

2. Sa joci pe termen lung nu cere doar rabdare ci si infinita toleranta. 

Pentru ca nu e ceva usor, cei mai multi oameni fac opusul si gandesc doar pe termen scurt. 

Prin urmare, statistic, vom fi inconjurati de short-term people mai mult decat de long-term ones. 

Sa tolerezi impulsionarile constante de a juca pe termen scurt e greu ca dracu, dar e un muschi care creste in timp. 

“L-ai vazut pe X. A facut aia si bang a venit banu'!”

“Ce-i in mana nu-i minciuna, boss. Cine stie ce o sa fie la anul?”

Doar jucand pe termen lung ajungi in varful muntelui. 

Toata lumea vrea view-ul, peisajul, dar putini vad valoarea cataratului pana in varf. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “Loneliness has more to do with our perceptions than how much company we have. It’s just as possible to be painfully lonely surrounded by people as it is to be content with little social contact. Some people need extended periods of time alone to recharge, others would rather give themselves electric shocks than spend a few minutes with their thoughts.”