2 Idei: Iresponsabili de curajosi

1. Oare cum…

a putut sa faca asta? 

M-am surprins punandu-mi intrebarea asta de sute, mii de ori. 

Azi povesteam cu un prieten o serie de secvente din viata noastra care, acum cand ne uitam in urma, par absolut de neinteles. 

Nu doar cum am actionat, dar mai ales cum am gandit, cat de iresponsabili si neglijenti cu viitorul nostru am fost. 

Si am realizat ca poate fix de asta si omul de care eram eu asa mirat a facut lucrul respectiv.

Cred ca avem multe momente in care ne pierdem cararea, creierul ne joaca feste, gandim si facem lucruri departe de cine suntem cu adevarat. 

Si atunci ne-am dori sa fim intelesi, nu mitraliati. 

Dar asta incepe cu a nu ne mai mira cand altora, la randul lor, le-ar prinde bine putin mai multa empatie. 

2. Am citit de curand ca fara frica nu exista curaj. 

Curajul nu exista asa in aer, in vacuum. 

Curajul apare ca o consecinta a unei situatii care-i striga numele. 

Nu ai nevoie de curaj sa mananci un pepene, sa pui hainele la spalat sau sa duci gunoiul. 

Esti curajos nu atunci cand iti lipseste frica, ci atunci cand actionezi, gandesti si faci ce trebuie in ciuda fricii. 

Ai nevoie de curaj sa infrunti o boala, sa faci un copil, sa incepi un business. 

Indiferent cat te feresti de situatiile limita, viata te impinge constant sa iti arati curajul. 

Si fiecare dovada de curaj te schimba. In bine. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “Every circumstance and every person you encounter is here to teach you and help you; it’s all working for your good.”