2 Idei: Microcultura

1. Sunt locuri…

care definesc foarte bine un grup mai mare de oameni, cum ar fi un oras, ba chiar uneori si o tara. 

Ca om mers la meciuri de fotbal in vreo 15 tari, pot depune marturie ca stadionul e unul din ele. 

La Madrid, dar si la Barcelona, Valencia sau Sevilla, atunci cand se fluiera pauza meciului aproape toata lumea isi scoate un “ceva” impachetat in staniol, il desface cu rabdare si mananca in timp ce se discuta random cu cei din jur. Care adesea sunt ca si tine, detinatori de abonament pentru tot sezonul deci va vedeti la fiecare meci. 

Prin urmare, nici comerciantii nu isi bat capul si mancarea de pe stadion e mai degraba naspa, super basic. Da, dupa 5 ani acolo pot confirma, spaniolii sunt chitrosi 🙂

La Milano sau la Torino nimeni nu are pachetel de acasa. Locurile de unde poti cumpara mancare sunt indeajuns de multe incat cozile sa fie decente iar diversitatea e mare. Hot-dog-ul nu e un carnat uitat intr-o mare de paine ci are ceapa caramelizata atunci pe loc, ardei copti si 3,4 sosuri din care poti alege.

Berea e de 4-5 feluri, inclusiv artizanala, iar comanda pentru un hamburger dureaza 30 de secunde pana ti se expun toate optiunile.  

Dupa meci, se mai sta inca o ora in jurul stadionului la mancat si hahaiala. 

In Romania, cu mici exceptii, nu se intampla nimic. N-ai ce povesti. 

O tara care ramane fara substanta, fara bucurie si din care se scurge speranta.  

2. Mi-a zis ieri cineva o vorba veche italiana. 

“Cel mai periculos om e Papa, dupa el e regele si apoi e omul care nu are nimic de pierdut”. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “Any jackass can kick down a barn, but it takes a carpenter to build one".