2 Idei: Trecatori prin vietile celorlalti

1. Sa incepi sa…

faci un lucru e cel mai bun mod de a-l invata.

Si e cu atat mai valoros cu cat e si contraintuitiv. 

Atunci cand nu stii sa faci un lucru, sa-l incepi inseamna sa-ti expui necunoasterea si sa treci din greseala in greseala.

Nativ, cu totii fugim de sentimentul asta. 

Sa ti-l infrangi si sa pedalezi inainte in ciuda faptului ca nu pare ca progresezi, iti ascute dintii; iti redefineste propria imagine si iti confera o incredere in tine insuti foarte greu de asimilat din alte parti. 

Am prieteni si apropiati care, fix acum, isi incep business-uri sau isi cauta noi provocari in cariera. 

Pe cat e de speriat momentul asta, pe atat e de magic cand te uiti inapoi. 

Sa fii din nou un invatacel in patratica zero. 

2. Toti suntem borne in vietile celor din jurul nostru. 

Putini din prietenii din liceu inca sunt in actualul cerc de prieteni. 

Inca si mai putini din cei din copilarie. 

Asa e cursul vietii si cred ca e ok. Nu are sens sa teoretizam sau sa ne plangem prea mult. 

Ce nu e ok e ca inca de cand cunosti un om sa il tratezi ca pe o borna trecatoare. 

Chiar daca aparem si trecem unii prin vietile altora, chintesenta vietii e intre cele doua, ea stand fix in faptul ca ne tratam unii pe altii, in prezent, ca si cum vom ramane impreuna pentru totdeauna. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “There is no fire like passion; there are no chains like hate”.