2 Idei: Tu cum suferi?

1. Citeam articolul…

asta despre cum sa treci peste moartea cainelui care ti-a fost prieten de nadejde ani la rand si am dat peste poza asta: 

Mi-am amintit de ziua cand a murit Clovis, cainele meu, in 2020, in Madrid. Momentul cand m-am hotarat sa ma intorc in Romania. 

Desi stii toate etapele de mai sus fiind arhicunoscute, iti e greu sa identifici in care stagiu esti pana cand nu atingi “acceptance-ul". 

Si atunci nu iti mai ramane decat sa zoresti pasul sa ajungi acolo. 

Mi-a zis un prieten ca s-a simtit vinovat atunci cand a grabit vindecarea dupa moartea tatalui. Ar fi vrut sa musteasca mai mult in suferinta, ca si cum daca suferi mai putin inseamna ca nu ti-a pasat, sau a contat mai putin.  

Tare cred ca suntem facuti gresit in situatii din astea. 

Daca as muri maine as vrea sa fiu uitat instant de absolut toata lumea care m-a cunoscut. Sa nu sufere nimeni, nicio secunda.  La ce ma ajuta? 

Importanta si impactul existentei au valoare reala doar pe durata vietii. In rest e hubris. 

2. Mi se pare asa misto teoria asta de mai jos incat simt ca as strica-o daca as formula-o eu altfel: 

Viata buna se simte ca o aventura continua. 

Pe maine, 

Vlad

P.S. “I cannot call somebody ‘hard-working’ knowing only that they read...Even if ‘all night long’ is added, I cannot say it – not until I know the focus of all this energy...If their efforts aim at improving the mind, then – and only then – do I call them hard-working.”