2 Idei: Un an de 2idei

1. Pe 22 iulie 2024 scriam…

prima editie din 2idei. 

Ieri am fost prins toata ziua si o buna parte din noapte cu un turneu de poker in afara tarii. 

Am ajuns lat la ora 4 dimineata in camera de hotel, m-am tarat cu greu sa ma spal pe dinti si sa fac un dus. 

M-am intins in pat si fix cand sa adorm am realizat ca 2idei e nescris. 

“Il scriu maine cand ma trezesc si aia e”. 

Apoi am realizat ca la 9 urma sa fug 4 ore cu masina ca sa prind avionul si se anuntau si furtuni pe drum.   

“Dar daca nu il dau o zi? Cine sa observe? Cine sa ma condamne?”

Apoi mi-am amintit ca exista aproximativ 5000 de oameni care deschid minim 25 de mailuri intr-o luna. Si 400 care au citit fiecare editie de pe 22 iulie pana-n prezent.  

Sunt obisnuit sa ma opreasca lumea random si sa imi spuna “te stiu de pe tiktok” sau de pe Facebook, sau de pe Youtube. La 800.000 de views/zi e inevitabil. 

Dar cand ma opreste cineva si-mi spune “te citesc", ma ia o forfota sufleteasca foarte greu de descris. Copil fiind cei care scriau si erau cititi erau niste oameni de neatins, din alta galaxie, nici nu indrazneam sa visez ca eu, Vlad Mercori din Copou, de la Iasi, voi fi citit de zeci de mii de oameni in fiecare luna.    

La 5 si 10 am terminat de scris 2idei. 

La 6 si 10, intr-o luni, 227 de oameni deja il citisera. 

M-am trezit (rupt dar) foarte fericit ca nu am stricat recurenta desi imi era extrem de la indemana si nu m-ar fi urechit nimeni.  

2. Au fost 365 de zile cu tot atatea mailuri pe care le-ai primit de la mine. 

Iti sunt recunoscator ca inca esti aici si promit sa fac tot posibilul sa te intrig, sa te enervez, sa te tin de mana, sa te fortez sa iti ridici intrebari, sa iti construiesti rutine si sisteme, sa iti fiu alaturi. 

Pentru ca, la schimb, tu ma citesti in timp ce eu gandesc liber in public, probabil cel mai util si periculos exercitiu de introspectie din cate exista in anul 2025. 

Multumesc. 

Pe maine, 

Vlad