2 Idei: Ziua in care am mai crescut putin

1. Ziua in care…

am mai crescut putin. 

Am scris candva pe la inceputul anului ca sa il duc pe Marc la scoala, pana la gard, e una din activitatile mele favorite. 

Pana intr-o zi cand mi-a zis ca ar vrea, de la masina, sa mearga singur. 

Mi-am dat seama ca in contextul mai larg al vietii e un rahatis, dar era prima data cand ajunsese indeajuns de mare incat una din rutinele noastre sa fie stearsa cu radiera.

Ani la rand, criteriul dupa care alegeam cazarile pentru vacanta de vara era simplu: au sau nu hotelurile piscine cu tobogane. Asta era fixul lui. 

Azi, dupa o tura in fiecare din cele 7 tobogane cu apa, intr-un moment de liniste si oboseala, in timp ce se balanganea pe un leagan a spus cumva trist, posac: 

“Am ajuns prea mare. Nu imi mai plac la fel de mult toboganele si leaganele.”

Iar asta m-a emotionat teribil, pentru ca in 10 secunde mi s-au derulat prin fata ochilor imagini cu el in parcul de langa blocul din Madrid, imagini cu el din parcul Expozitiei, vacantele la Iberostarul din Palma, etc. 

Dar m-a facut sa ma si gandesc la zilele cand am simtit eu, pe propria piele, ca s-a inchis, pe nesimtite cumva, cate un capitol. 

2. Am ras 150 de pagini din “Cum sa ucizi. O istorie a asasinatelor” in mai putin de doua zile. 

Am primit-o cadou chiar de la cel care a ingriijit editia in romana, fostul ministru de externe si director la SIE, Mihai Razvan Ungureanu. 

Desi mi-a povestit-o cand ne-am vazut, tot ramai masca atunci cand citesti ca 40 de lideri de stat au fost asasinati in 50 de ani + metodele folosite la fiecare. 

Btw, cu MRU o sa ne vedem la urmatorul The Stakeborg Talks, pe 30 septembrie.

Pe maine, 

Vlad

P.S. “We have two lives, and the second begins when we realize we only have one.”